1.Copilaria

Pe valea Muresului in sus , nu prea departe de orasul Deva , se afla satul Bintinti . In acest sat , care poarta numele "Aurel Vlaicu", cu case albe acoperite cu tigla , inconjurate de livezi cu pomi , caracteristica satelor ardelene , s-a nascut , la 6/19 noiembrie 1 882 , Aurel Vlaicu . El era fiul cel mai mare al unor plugari harnici si gospodari , al lui"Nenea Dumitru" si al "Lelei Ana" cum ii numeau satenii . Dumitru Vlaicu a fost un taran fruntas , iar sotia sa Ana , nascuta Luca , o femeie foarte gospodina , harnica si buna . In Bintinti , in casa cu prispa , cu stalpi inflorati si cu grinzile mai inflorate , impodobite , dupa obiceiul de acolo , cu busuioc , si cu peretii camerelor decorati cu prosoape pe care sint brodate cele mai frumoase flori ale campului , a crescut si si-a petrecut Vlaicu copilaria . Aurel Vlaicu a facut scoala primara in satul natal , de unde a trecut Colegiul reformat al liceului calvin din Orastie . Aici a dus el vreme de sase ani , viata de elev de gimnaziu a baietilor de tarani , cu mancarea adusa pentru doua , trei zile in desagi . Spiritul sau inventiv l-a facut repede cunoscut si iubit , atat de colegi cat si de profesori . Vlaicu a fost in general un elev obisnuit , avea insa talent deosebit la geometrie si matematica si intelegea cu o iscusinta uimitoare tot ce-l pasiona .

2. Anii de studentie si primele succese

Experientele facute cu zmeul de diferite forme si marimi , in ultimii ani ai liceului , dar mai ales in timpul vacantelor petrecute in familie pe terenul din spatele casei si al surii din Bintinti , l-au adus la construirea unui model zburator , a carui elice era pusa in miscare de mai multe fire de cauciuc . Multumita acestui model incercat in zbor , venind la Budapesta , unde in toamna anului 1902 s-a inscris la Scoala Politehnica , in Facultatea de Mecanica , Vlaicu avea convingerea ca "problema zborului o rezolvase pe deplin " si ca singura greutate care mai trebuia inlaturata era crearea unui motor corespunzator , deoarece motorul cu benzina , in stadiul de atunci , i se parea prea greu fata de puterea dezvoltata . Vazand ca la Budapesta , paralel cu cursurile si laboratoarele pe care le frecventa , nu se putea ocupa de visul sau , neavand nici o posibilitate de a se documenta , negasind nimic din incercarile pe care spera sa le vada , se hotareste sa plece in Germania . Credea ca acolo problema zborului era mai bine cunoscuta , mai ales ca auzise de Otto Lilienthal , care reusise sa execute mai multe zboruri planate , cu un fel de aripi si o coada , facute de el , pe care si le atasa la corp.De aceea , dupa ce termina doua semestre la Budapesta , in toamna anului 1903 se inscrie la Scoala Politehnica din Munchen . De la Munchen , in anul 1907 ,Vlaicu a plecat la Pola , pentru a-si face stagiul militar la marina . Ceruse anume la recrutare sa fie repartuzat la aceasta arma , pentru a avea posibilitatea ca si in acest timp sa se ocupe de masini . Dupa terminarea stagiului militar , la insistentele lui Oskar Ursinus , care era nepotul proprietarului uzinelor de automobile "Oppel", din Russelsheim , se angajeaza la aceasta fabrica la 1 septembrie 1908 . Aici credea ca poate sa-si realizeze visul sau suprem -masina de zburat . In timpul cat a stat la fabrica "Oppel" din Russelsheim , Vlaicu a avut si primele lui succese . Era cunoscut de colegi , de colaboratorisi lucratori pentru modelele lui zburatoare si pentru o inventivitate exceptionala , o intuitie uimitoare , alaturi de o dexteritate manuala rar intilnita . Insa dorinta arzatoare a lui Vlaicu de a realiza masina de zburat pentru tara si poporul sau era mai puternica decit viitorul "fericit" care i se promitea si , spre sfirsitul anului 1908 , se intoarce acasa la Bintinti , decis sa-si atinga telul suprem al vietii sale cu posibilitati proprii .

3. Zborurile de la Bintinti

Intoarcerea lui Vlaicu n-a bucurat prea mult pe batrinul sau tata , deoarece acesta isi astepta fiul sa vina acasa ca un om cu o situatie asigurata , nu pentru a ramane la Bintinti ca sa construiasca o masina de zburat .Si astfel , sub apasarea nemultumirilor parintesti si a incurajarilor fratelui sau Ion , Aurel si-a reluat studiul si experientele cu modelele lui zburatoare , pe care le intrerupsese la plecarea din Russelsheim . Acum se dedica cu totul realizarii visului sau , masina de zburat . Tot ce invatase in anii in care visul masinii de zburat pusese stapinire pe el , tot ce deprinsesera mainile lui in executarea atator modele zburatoare si toate invatamintele trase din atitea experiente le concentrase in acest model zburator . Vazut de deasupra , semana cu un cocor cu aripile intinse . Vlaicu a facut primele incercari cu planorul sau in primavara anului 1909 , pe pasiunea din marginea dinspre Deva a satului si pe dealul Premului din marginea Orastiei . Dupa ce a terminat aparatul si l-a controlat amanuntit , Vlaicu si-a adunat prietenii si a continuat incercarile de zbor aclimatizandu-se si castigand in fiecare incercare tot mai multa experienta . Acest prim zbor in care planorul "A.VLAICU-1909" a fost lansat fiind tras de trei cai , Vlaicu l-a executat pe la mijloccul lunii iunie 1909, inainte ca Louis Bleriot sa fi trecut Canalul Manecii . In data de 17 iulie 1909 , fratii Vlaicu au facut din nou zboruri demonstrative pe "Dealul Premului" in fata unei multimi si mai mari de oameni , veniti din oras si din satele invecinate .

4. Primel e zboruri cu aeroplanul cu motor

Duminica 30 mai(12 iunie) 1910 , Vlaicu si-a scos pentru prima data aeroplanul pe camp . Avea convingerea ca "gandacul" lui are sa zboare de la primele incercari , in urma exercitiilor facute in nacela aeroplanului in timpul cat asteptase sosirea motorului . Credea ca totul va fi simplu si usor . In ziua de 3/16 iunie 1910 s-a hotarat sa incerce primul zbor , dar aceasta incercare a esuat datorita unor probleme la motor . A doua zi ., la 4/17 iunie 1910 a venit la camp pentru o noua incercare. In zgomotul impresionant al motorului , la semnalul facut , aeroplanul porneste vijelios , castiga viteza si dupa circa 40 m parcursi pe pamant, deodata a fost vazut plutind in aer , la 3-4 m inaltime , pe o lungime de circa 50 m , dupa care a coborat usor pe pamant . In ziua de 23 iulie (5 august) 1910 Vlaicu zboara intins la 5 m inaltime si aproape jumatate de kilometru de-a curmezisul campului . Zborul in linie dreapta , urcarea si coborarea le facea asa cum dorea . Se stia stapan pe aceste manevre si acum dorea sa incerce virajul si iesirea din marginile aerodromului .

5.Ultimul zbor

In ziua de sambata , 31 august (13 septembrie) 1913 , dimineata, adica cu o zi inainte de serbarile de la Orastie , comandorul Andrei Popovici , pe atunci capitan aviator , il vede pe Vlaicu pe aerodrom stand si privind spre munti . Intra in vorba cu el si , intre altele , ii propune pentru dupa masa , cand isi va termina programul , un zbur impreuna , spre Predeal si inapoi . Referindu-se la aceasta ultima convorbire , Andrei Popovici povestea ca de multe ori si-a pus intrebarea daca nu a contribuit , fara sa vrea , la zborul din ziua aceea al lui Vlaicu , propunandu-i plimbarea spre Predeal . Si intr-adavar , nu mult dupa aceea , auzind ca si Capsa si Zorileanu voiau sa faca aceasta plimbare , probabil ca sa nu treaca altcineva Carpatii inaintea sa , s-a hotarat sa plece . Decoleaza la orele 15 si 20 minute , indreptandu-se spre Ploiesti , deasupra caruia trecea pe la orele 16 , facand cateva viraje. .De la Ploiesti si-a indreptat aeroplanul spre Campina , in lungul soselei care , intocmai ca o linie trasata pe o harta , indica drumul spre munti . La circa 13 km de Ploiesti il asteptau Magnani si Silisteanu , aratandu-i prin semne directi in care sa aterizeze pe terenul ales de ei . Dupa aterizarea avionului , Vlaicu a mai asteptat sosirea lui Miron si a lui Nedelcu , carora li se stricase masina , din care cauza nu au putut sosi la timpul prevazut Vazand ca automobilul isi intarzie sosirea , Vlaicu s-a hotarat sa plece . Aeroplanul lui Vlaicu lua inaltime , trecuse de Campina si urca spre munti . La un moment dat aeroplanul , ca si cum ar fi ramas fara pilot a inceput sa oscileze , inclinandu-se cand intr-o parte , cand intr-alta , pentru ca deodata sa vireze brusc si sa coboare inapoi , spre satul Banesti . Probabil ca un atac de inima l-a facut sa-si piarda pentru un moment cunostinta , in urma carui fapt avionul lasat singur a inceput sa oscileze de pe o aripa pe alta , iar in momentul in care si-a revenit , dandu-si seama de situatia in care se afla , si-a intors aparatul spre Campina , ca sa coboare repede , cautand un loc unde ar fi putut sa-l aseze fara nici un risc. A zarit un teren aproape de sosea , printre livezile de langa satul Banesti , unde stia ca ca-i pot veni in ajutor prietenii care-l urmareau cu masina . A taiat contactul , motorul nu s-a mai auzit , dar in starea in care se gasea nu a evoluat bine distanta care-l despartea de fasia de pamant aleasa de el si a ajuns in fata pomilor care-l desparteau de aceasta livada . Trebuia sa se decida repede: sau intra in ei , sau incerca imposibilul de a mai obtine cu viteza pe care o avea , atata inaltime incat sa poata trecepeste ei . Aceasta din urma a fost hotararea pe care a luat-o , dar aeroplanul , lipsit de viteza necesara sustentatiei , s-a inclinat pe o aripa si s-a prabusit la pamant de la circa 20 m inaltime , ingropand sub aschiile de lemn , fier si panza , trupul marelui Vlaicu . Pe locul unde a cazut , la hotarul comunei Banesti , la cativa metri de soseaua asfaltata Banesti -Ploiesti , poporul roman i-a ridicat un monument . Pe coloana de piatra , care constituie soclul acestui monument , se gaseste un disc de bronz cu figura lui Vlaicu si numele sau si o placa de bronz . Regimul democrat popular al Romaniei a ales pe Aurel Vlaicu membru de onoare post-mortem al Academiei Romane in sedinta din 28 octombrie 1948 , iar in anul 1953 , la implinirea a 40 de ani de la moartea sa eroica , s-a emis un timbru cu fotografia si aeroplanul sau . Satul Bintinti din valea Muresului se numeste azi "Aurel Vlaicu" .